Metoda cibernetica. (Salvador Dali)


Ce vedeţi în aceasta imagine dacă o priviţi atent? Se spune că fiecare vede ce poate, cei mai mulţi ce vor… Aşa este şi cu cei care analizeză intensiv şi nu extensiv lumea, în adâncime, dar nu şi în asamblu. Acei oameni nu au viziunea generală asupra lucrurilor. Pentru că ceea ce pare, nu este mereu ceea ce este. Tocmai aici vine simbolul, să ne spună că ceea ce vedem de fapt semnifică altceva, ceva al cărui sens noi l-am pierdut prin activitatea minţii. Numai incoştientul ne poate readuce, sau nu mai prin simbluri putem recăpăta sensul primordial al lucrurilor.


Modelul cibernetic se diferenţiază însă de metoda paranoico-critică. Îl consider mai mult o tehnică sau o poantă, neavând la bază un concept. Este mai mult un meşteşug. Însă trebuie să admitem, natura lucrurilor prin descompunerea lor în episteme, poate fi înşelătoare, mai ales dacă nu o privim ca un tot unitar, unind contrararile sau activităţile incoştiente şi cele conştiente. Pentru că omul este mai mult decât om psihologic, simbolic, inventator, inteligent, raţional, logic, etc. Când ne vom depărta de tablou, când vom avea viziunea integratoare, atunci vom vedea şi Chipul lui Abraham Lincoln. Nu degeaba artiştii se îndepărtează de pictură să o privească mai bine atunci când o termină. Ei au intuiţia aceasta, văd dincolo de ceea ce nu putem vedea noi.


Aşadar, e bine să nu subestimăm importanţa actului crator, cu atât mai mult să o reprimăm cu raţiunea noastră, cu scepticismul şi necredinţa noastra. Ca să avem viziunea de asmblu e bine să ne îndepărtăm de vechea paradigmă, de vechiul ideal de raţionalitate ca să vedem Lumea de Sus, lumea sensibila.

Un comentariu:

Anonim spunea...

AAAAAAH, stai!
Tu ce ai văzut aici? Că n-ai zis.
Io văd o femeie, în mintea unui om. Văd femeia apreciată de un bărbat pentru calitatea ei de femeie. Văd gândul zburător.


Mno, deci, nu văd în ansamblu(?).